MAR_2157

Știi ce mi-a zis odată o prietenă despre satele din Jurilovca, Vișina și Sălcioara – că i se face rău când vede cât de frumoasă este zona asta și totodată cât de uitată de lume este.

Exact așa te simți când ajungi aici – ca și cum ai intrat într-o altă lume. Garduri vopsite în culoarea apei, case albe, spații largi de verdeață la porți și foarte multe flori.

Ți-am povestit că anul acesta am poposit cu hotelul nostru ”Săgeata Apei” pe malul complexului Razelm sau Razim cum îi spuneau oamenii mai demult. Și ți-am mai spus atunci că o să-ți povestesc despre noua noastră locație, între satele Vișina și Lunca, foarte aproape de Jurilovca.

Ei bine, chiar dacă am întârziat un pic, eu când promit ceva mă și țin de cuvânt!

Așa că astăzi vreau să-ți povestesc despre Jurilovca și mai ales despre Vișina.

Și am să încep prin a-mi aduce aminte de prima dată când am ajuns eu în Jurilovca, acum vreo 12-13 ani. Făceam geologie de deltă pe vremea aia și era prima mea ieșire pe teren cu colegii mei geologi. Eram ucenică vreau să zic.

Ne-am cazat la o gazdă din sat și am închiriat o șalupiță veche, care pârâia și scârțâia de ziceai că acum îți dă duhul. În fiecare zi, băteam toate lacurile din complexul Razelm – Sinoie, colectând probe de apă și sedimente.

Și acum mă pufnește râsul când îmi aduc aminte că rabla aia de șalupă nu avea toaletă iar eu, pe vremea aia, nu știam nici să înot, dacă înțelegi ce vreau să zic. Și să ne vezi, pe mine și pe colega mea, cum nu mâncam și nu beam mai nimic toată ziua, ca nu cumva să avem vreo nevoie fiziologică. Iar când ajungeam seara în port, nu nimeream să ne dăm mai repede jos de pe ”navă” și să fugim cât ne țineau picioarele la prima toaletă.

Iar seara, când ajungeam la gazdă, ne făcea Dani, colegul meu câte o ceabacă la sare și stăteam la povești până noaptea târziu, sub bolta care străjuia aleea din curte, din care răsăreau niște dovlecei luungi, cum numai la Jurilovca am văzut.

dovlecei-lungi

Mereu mi-am amintit cu plăcere de perioada aia și cumva mereu am simțit că am o legătură deosebită cu zona asta.

Și de multe ori m-am gândit de ce-mi place mie așa de tare zona aia?

Până săptămâna trecută, când am fost la Jurilovca, în vizită cu niște prieteni. Și am nimerit duminica, la biserică, unde l-am văzut pe Nea Efim,MAR_2050 care era leit Mos Vanea din copilăria mea. Exact aceeași barbă, același port și chiar aceeași vorbă blândă și venind din alte timpuri parcă.

Atunci mi-au revenit, mai vii ca niciodată amintirile din copilăria mea, de la bunici. Și mi-am dat seama că de aceea mă simțeam eu atât de bine în zona asta. Era ca și cum mă întorceam în timp.

 

MAR_2226Ce să mai zic de momentul în care am intrat în magazia de iarnă a lui nea Efim, care era întocmai ca beciul lui Moș Vanea, în care intram cu bunicul și unde pe lângă toate bunătățile adunate în borcane, găseam și ceva pește pus la zvântat și ceva fructe uscate de astă vară.

Eeeee, ce vremuri!!!

Nu-ți spun cât m-am bucurat când am mers la Vișina, la Casa Biancăi Folescu, și am simțit că intru exact în casa bunicii mele. Aceleași geamuri cu rame albastre, aceleași perdeluțe albe și scrobite la ferestre. Același pat înalt cu poale ”brodate”, că tare mă mai chinuia bunica să așez patul exact cum voia ea.

Case din Dobrogea care strâng tradiții frumoase, în care e foarte posibil să te regăsești chiar și tu. Pentru că aici frumusețea vine din moștenirea unor oameni cu trecuturi diferite, pe care soarta i-a strâns în acest colț de lume, ca să-i ocrotească de cei năvalnici: români, bulgari, lipoveni, haholi, ruși, turci, tătari și alte cine știe ce neamuri.

Un ținut care la prima vedere pare sterp, dar care a fost Mamă și Tată pentru cei care au avut nevoie. Și nu te gândi că e ușor să trăiești aici! Dar cine apucă să se îndrăgostească de aceste locuri, riscă să nu-și mai găsească liniștea decât aici.

Și asta-i frumusețea cu adevărat!

MAR_1458

Am acum înțeles că liniștea, pacea și siguranța pe care le simțeam când eram copil veneau și din cât de frumos și curat arăta totul în jurul meu.

Iar acum este exact la fel. Iar eu am trăit exact aceleași sentimente de liniște, pace și siguranță.

Și m-a durut sufletul de dor după bunicii mei! Și m-am bucurat nespus că mai există așa loc în care și copiii mei pot vedea ce înseamnă cu adevărat o casă dobrogeană.

Suvenir din DobrogeaDespre Bianca Folescu o să-ți mai povestesc eu, căci este cea care are mâini măiastre și face niște lucruri tare faine, cu iz de altă dată, pe care le denumește simplu – Suvenir din Dobrogea.

Iar acum vreau să te las să te bucuri, imagine cu imagine, de ceea ce a reușit să păstreze și să împartă cu noi Bianca și te mai las să te bucuri de spiritul unui om de altă dată, care mai trăiește și astăzi prin nea Efim, la fel de frumos, de blând și cu spiritul curat.


MAR_1441MAR_1456MAR_1473MAR_1485MAR_1497MAR_1479MAR_2121MAR_2096MAR_2130MAR_2244MAR_2237

MAR_2187

Și nu uita că la Jurilovca, la Vișina și la Sălcioara încă mai poți găsi toate astea și te mai poți întoarce la bucuria și siguranța și gusturile din copilărie.

Cu mult drag,

Alina

 

 

 

email

Lasă un răspuns