HPIM2038

Astăzi îţi voi povesti cum am ales primul loc din Deltă atunci când am vrut să duc hotelul plutitor într-o zonă sălbatică şi unică din Delta Dunării. Se întâmpla în 2008 şi era primul an în care aveam hotelul plutitor.

Avantajul la un hotel plutitor este că, teoretic, îl poţi amplasa oriunde în Deltă. Mai ales acolo unde nu există posibilitatea de a construi pensiuni, nu? Sau cel puţin aşa m-am gândit eu când am decis să investesc într-un hotel plutitor şi nu într-o pensiune.

Majoritatea hotelurilor plutitoare din Delta stau în port la Tulcea şi pleacă de acolo în croaziere pe Traseul turistic nr. 1: Tulcea – Gârla Şontea – Mila 23 – Crişan – Tulcea, sau pe varianta: Tulcea – Gorgova – Mila 23 – Crişan – Tulcea. Mai sunt câteva plutitoare amplasate şi în interiorul Deltei, dar foarte puţine.

 Eu m-am gândit că, dacă vreau să am succes în noua activitate, ar trebui să vin cu altfel de oferta. Şi am plecat să colind cu barca partea nordică a Deltei, între braţele Sulina şi Chilia.

 

Vreau să-ţi spun că atunci când am plecat în prospectare era un frig şi bătea un vânt aşa … ca în luna martie.Trebuia să mă grăbesc căci voiam să duc pontonul într-un loc deosebit până la 1 Mai, când speram eu să am primii musafiri.

Am luat cu mine pe un tip care era de loc din Chilia, lucrase pe apă o viaţă întreagă şi ştia balta ca pe propriile buzunare. Ghidajul lui era de genul: la urmatoarea salcie cazută pe dreapta facem stânga – şi mie mi se păreau că toate sălciie sunt un pic căzute :-).

După o zi întreagă de „vizionări” de locuri bune sau mai puţin bune de amplasat hotelul, am ales un loc pe o baltă mică de lângă Grindul Stipoc. La două ore de mers cu barca cu motor de la Tulcea sau o oră şi jumatate de mers cu maşina pe acel drum superb despre care ţi-am povestit aici.

Am ales locul ăla din trei motive: 
– că se putea ajunge acolo şi cu barca şi cu maşina
– că, dacă ajungea cineva străin acolo, sigur se rătăcise – aşa era de izolat 🙂
– aveam posibilitatea de a ne alimenta cu energie electrică de la mal; puteam trage un cablu de la o fostă tabără studenţească, de pe vremea lui Ceauşescu (acum era dezafectată), deci scăpam de gălăgia generatorului.

Dar, pentru a putea duce hotelul acolo, aveam nevoie de autorizaţie din partea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Aşadar, următorul pas a fost să depun documentaţia la Rezervaţie.

Problema cea mai mare a fost să-i conving pe cei de la Rezervaţie de bunele mele intenţii. Nu voiau să-mi dea autorizaţie pentru că nu înţelegeau de ce vreau eu să duc hotelul tocmai în pustietatea aia, când toţi ceilalţi proprietari de plutitoare le ţineau la Tulcea.

Am intrat în trei şedinţe de avizare până când am reuşit să-i conving că nici nu pescuiesc, nici nu vânez ilegal. Pur şi simplu cred că zona respectivă este foarte interesantă si cu potential pentru oamenii care caută ineditul şi sălbăticia Deltei.

Şi am avut dreptate! Toţi oamenii care ne-au vizitat în anul ăla au fost vrajiţi!

 

 

 

 

 

 

 

 Lacurile Matiţa, Merhei şi Babina din zonă sunt absolut deosebite. Este o zonă de Delta fluvială total diferită de ceea ce poţi vedea în zona lacurilor de pe braţele Sf. Gheorghe sau Sulina.

În plus, foarte aproape se află rezervaţia Roşca-Buhaiova, zonă strict protejată, datorită prezenţei în aceste lacuri a celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa. În momentul de faţă există aici peste 3.500 de perechi de pelican comun care se adună pentru a cuibari, precum şi exemplare de egretă mare , egretă mică şi lopătari.

Îţi dai seama că acolo pelicanii erau la ei acasă. În nici o altă zonă din Deltă nu am intrat pe un lac şi acesta să fie efectiv alb de câţi pelicani erau pe lac.

Ştiuca îşi are şi ea lăcaşul tot pe acolo. Lacurile au legătură destul de redusă cu Dunărea (apa plină de sedimente a Dunării pătrunde greu) şi de aceea apa rămâne limpede mult mai mult timp. Şi orice pescar ştie că apa limpede e pe placul doamnei ştiucă! 🙂

În concluzie, superbă zona! Singurul dezavantaj era că pierdeam mult timp pe drumul de la Tulcea. Nu aveam o barcă rapidă cu care să aducem clienţii mai repede la noi. Ăsta a fost un inconvenient major şi singurul motiv pentru care am renunţat la acea zonă.

Dar nu de tot! Sper ca în viitor să mai am posibilitatea de a mă întoarce în acel loc!

Acum aş vrea să ştiu şi părerea ta: ai prefera să mergi într-un loc mai „comercial” din Delta dar în care ajungi mai uşor sau ai prefera o zonă mult mai sălbatică şi mai frumoasă dar în care ajungi mult mai greu?

Hai să facem un clasament! Câţi preferă varianta hard si câţi preferă varianta soft? 🙂

Cu drag,
Alina

 

email

Lasă un răspuns